Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el.
Dar Ioan căuta să-L oprească. ,,Eu", zicea el, ,,am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?"
Drept răspuns, Isus i -a zis: ,,Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit."
Atunci Ioan L -a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorîndu-Se în chip de porumbel şi venind peste El.
Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: ,,Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea."

Atunci Fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. Au trimes la El pe ucenicii lor împreună cu Irodianii, cari I-au zis:
,,Învăţătorule, ştim că eşti adevărat, şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentrucă nu cauţi la faţa oamenilor.
Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?"
Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: ,,Pentruce Mă ispitiţi, făţarnicilor? Arătaţi-Mi banul birului." Şi ei I-au adus un ban.
El i-a întrebat: ,,Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sunt?"
,,Ale Cezarului," I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis:
,,Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!"
Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat, şi au plecat.

Pe când erau strînşi la un loc Fariseii, Isus i-a întrebat:
Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?"
,,Al lui David", I-au răspuns ei.
Şi Isus le-a zis: ,,Cum atunci David, fiind însuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, când zice:
,Domnul a zis Domnului Meu: ,,Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale?
Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?"
Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Şi din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.